article
--ARCHIVE, EXERCISE

Bulevardul Aviatorilor

Bucureştenii sunt morţi după străzi. Dacă spaţiul public ar putea fi turnat în forme, strada este singurul tip de formă în care a putut fi turnat şi acum 200 de ani, şi acum 150 de ani, 100 de ani 50 ani, chiar şi acum[1]. Bulevardul Aviatorilor nu face excepţie de la această regulă aşa cum marchează diferitele documente istorice acest lucru. Cu toate acestea Bulevardul Aviatorilor prezintă un fenomen complex ce implică: istoria sa, percepţia publicului asupra străzii, foste şi actuale regulamente; toate acestea urmează a fi analizate pe scurt în prezentul eseu.

Bulevardul Aviatorilor se construieşte între anii 1875 şi 1893 sub o altă denumire, Şoseaua Nouă, şosea ce făcea legătură dintre centrul oraşului şi drumurile naţionale dinspre nord, ceea ce dictează şi orientarea nord-sud[2]. Şoseaua face parte dintr-un nou val de extindere, alături de şoseaua şi grădina Chiseleff, care depăşeşte inelul periferic de până atunci, marcat în zonă de Şoseaua Bonaparte şi de Şoseaua Ştefan cel Mare. După anul 1895 Bucureştiul cunoaşte o consistentă dezvoltare teritorială. Zona în care se situează bulevardul este inclusă în teritoriul administrativ al Bucureştiului, moment în care şi bulevardul îşi schimbă numele din Şoseaua Nouă în Şoseaua Jianu, zis şi Canut, numele proprietarului terenurilor respective marcate în planul Boroczyn. În această perioadă apar o serie de străzi noi: în partea de vest faţă de Şosea se află Strada Ghica(actuala Ion Mincu), în partea de est Parcelarea Porumbaru(în stadiu de formare), o zonă de teren neamenajat, Fabrica de Cărămidă Cerchez, iar spre nord se află intersecţia cu Şoseaua Herăstrău.

În 1902 apare primul plan ce presupune un “Plan de aliniere şi de nivelment al Soselei Jianu” ce presupunea o lăţime a străzii de 24 m. În 1912 apare un nou “Plan de aliniere şi nivelment al Soseliei Jianu”, avându-se în vedere execuţia marelui parc naţional pe moşia Herăstrău, să înlocuiască modul de comunicare cu oraşul, dar, şi aici intervine partea interesantă, să fie şi loc de plimbare comod şi util. Cu alte cuvinte, un spaţiul public, ce mai târziu căpăta denumirea de La Şosea.Prospectul nou al Şoselei se fixează la 82 m[3].

Arhitectul I.D. Berindey proiectează Şoseaua Jianu, Parcul Naţional şi parcurile Bonaparte şi Filipescu în 1912[4].

În anul 1927 ia fiinţă un comitet pentru construirea Monumentului Aviatorilor din care au făcut parte: Ioan Cantacuzino, Vasile Rudeanu, Victor Atanasiu, Cornel Olănescu, Mihai Oromolu. Comitetul a lansat un concurs în care să participe toţi artiştii, pictorii, sculptorii, proiectele urmând a fi supuse unui vot al publicului. Macheta cu cele mai multe voturi a avut drept motto: “Per Aspera ad Astram”, autorul fiind Lidia Kotzebue. Ceea ce este interesant este că amplasarea statuii a avut loc în post-producţie din cauza unei neînţelegeri la nivelul Ministerului Aerului. A fost aleasă Şoseaua Jianu care îşi schimbă numele în cel actual, Bulevardul Aviatorilor. Sculptura astfel amplasată oferă arterei grandoare şi prestanţă. La 20 iunie 1935 se inaugurează Monumentul Eroilor Aerului, după aproape 10 ani de căutări, concursuri şi eforturi financiare[5].

Spre nord, Piaţa Charles de Gaulle se marchează printr-o creştere în înălţime începând cu anii 1930 prin imobilul Bazaltin, 1970 prin turnul de birouri al TVR. Se remarcă tendinţa unui nucleu de activitate înspre nord, ce trimite spre o folosire tot mai intensă a terenurilor[6].

În prezent, Bulevardul Aviatorilor este o arteră majoră de circulaţie, cuprinsă între Piaţa Victoriei şi Piaţa Charles de Gaulle, continuându-se înspre nord până în dreptul Parcului Bordei. Aceasta face legătura dintre centrul oraşului şi DN1 Bucureşti-Ploieşti. Strada se alcătuieşte în felul următor(din centru către margini): carosabil central cu trei benzi pe sens îmbrăcat în piatră cubică, fâşie verde, înierbată, marcată de arbori interax de 5-7 m şi un gard viu către carsosabil, stâlpi de iluminat public la interax 30 m, alee pietonală îmbrăcată în asfalt turnat pe care sunt instalate piese de mobilier urban(pe partea vestică bănci, coşuri de gunoi, pistă biciclete), fâşie verde lată, înierbată, bordata la extremităţi de câte un aliniament de arbori de 5-7 m, arteră carosabilă locală cu două benzi pe sens, trotuar cu arbori la bordură şi stâlpi scunzi de iluminat[7].

O importantă parte a bulevardului se află, conform Planului Urbanistic Zonal în rigoare, în zona protejată: zona protejată nr. 14(bulevardul promenadă), zona protejată nr. 49 (Parcelarea Bonaparte-Mora), zona protejată nr. 53 (Parcelarea Momand), zona protejată nr.59 (Parcelarea Jianu), zona protejată nr. 93 (Parcelarea Uruguay)[8].

Acestea sunt, într-o succintă descriere, datele extrase din diferitele documentaţii bibliografice şi referinţele cartografice care fac astăzi Bulevardul Aviatorilor să fie ceea ce este astăzi. Întrebarea este următoarea: Cum se întâmplă ca un spaţiu de o asemenea anvergură, privit ca un spaţiu al prestigiului, cade victimă uitării şi banalului din piaţa imobiliară?

“Vad nevoia urgentă de a se reface Bucureştii şi am încercat să schiţez noua orientare urbanistică (!) care pare încă azi o utopie.”[9] Acesta e începutul unui manifest ce declară începutul unui nou timp de schimbare. 75 de ani mai târziu revenim în acelaşi punct, în faţa aceleiaşi nevoi.

Bulevardul Aviatorilor este printre singurele intervenţii la scară urbană din Bucureşti. Este recunoscută preluarea modelului din Paris, prima oară prin centura periferică(Bonaparte, Ştefan cel Mare, Iancului etc.) şi a doua oară prin axele N-S şi E-V. Caracterul unic al Bulevardului la nivel de obiect este pavajul de piatră cubică[10], ce s-a păstrat într-o stare foarte bună până în zilele noastre şi care dă bulevardului “Decoratia” de monument. Am folosit acest cuvânt într-un sens critic, în acest caz fiind o contradicţie evidentă între o serie de legi restrictive şi o administraţie îndărătnică. Piatra în sine este, cu adevărat, într-o stare bună însă circulaţia pe această arteră este anevoiasa datorită tasărilor aleatorii.

Parte a motivului pentru care bulevardul şi-a păstrat caracterul de monument îl reprezintă aliniamentul verde. Aliniamentele construcţiilor dispar în spatele unui fond verde de arbori bogaţi care mai departe orientează privirea către stradă. Problema care apare în acest moment, în ciuda ambianţei plăcute create de arbori, este zgomotul produs de maşini, multiplicat de carosabilul din piatră cubică.

Aceasta este şi va rămâne pentru un timp îndelungat o zonă de prestigiu, chiar şi prin faptul că delimitează către vest o zonă de parcelări generoase şi locuinţe somptuoase. Este o zonă protejată prin lege şi cu toate acestea evoluţia ultimilor 20 de ani prezintă degradarea continuă a arhitecturii acestei zone prin diferite proiecte de arhitectură ce suprasolicită terenul şi aşa generos. Iar acest fenomen trimite din nou către o serie de legi restrictive care încurajează, în mod indirect bineînţeles, încălcarea acestora.

Între La şosea şi ceea ce este Bulevardul Aviatorilor astăzi s-a produs o ruptură[11]. Cu toate acestea, publicul bucureştean îl percepe în continuare că şi spaţiu public, loc, în ciuda faptului că nu este folosit ca atare. Am putea spune că face parte din peisajul Bucureştilor. Funcţiunea sa de odinioară a rămas emblema contemporanului. Având în vedere posibilitatea reactivarii spaţiului printr-o serie de gesturi minime, se pune întrebarea: vrem acest lucru? După cum am spus: bucureştenii sunt morţi după străzi.

Referinte suplimentare:

1. POPESCU-CRIVEANU, Şerban, VOICULESCU, Sanda, DAMIAN, Liviu – Unele aspecte metodologice, istorice şi social-psihologice legate de studiul centrului oraşului Bucureşti, în ARHITECTURA, nr 4/1976 şi nr. 6/1977.

2. CELAC Mariana, CARABELA Octavian, MARCU-LAPADAT Marius – Bucuresti arhitectura si modernitate un ghid adnotat, ArCub, Simetria, 2005

3. http://pmb.ro/


[1] Încă din perioada de formare, Bucureştiul s-a alcătuit din serii de parcele şi străzi. Străzile au fost la început singurele locuri publice. Spaţiul public se poate prezenta, într-un sens general, sub forma mai multor tipologii: piaţă, scuar, grădină, parc şi stradă(excluzând spaţiile reziduale necontrolabile). În acest sens nu se poate afirma că Bucureştiul a avut vreodată un spaţiu de tip piaţă/scuar. Grădina şi parcul, considerate în definiţia plurifuncţională a spaţiului public, nu pot fi considerate “adevarate” spaţii publice, fiind spaţii amenajate. Rămâne strada drept unicul manifest al acestui tip de spaţiu, de la origini până în prezent. Martore sunt prezentele străzi din Lipscani, Magheru etc. ce sunt folosite şi privite ca atare.

[2] Referinţe cartografice: Planul Boroczyn 1852, Planul Nicolaevitz 1875, Planul Orăscu 1893, Planul Cerkez 1895, Planul Institutului Geografic al Armatei 1895-1899.

[3] Tema Concursului de Soluţii Pentru Realizarea Memorialului Aeronauticii Bucureşti, Bulevardul Aviatorilor, iniţiat de Fundaţia Culturală “Bartoc”, parte din proiectul de comemorare pe data de 20 iulie 2010 a 75 de ani de la Inaugurarea Monumentului Eroilor Aerului, amplasat în Piaţa Aviatorilor.

[4] Ibid.

[5] Ibid.

[6] Ibid.

[7] Ibid.

[8] Ibid.

[9] Utopia Bucureştilor, Marcel Iancu, Către o arhitectură a Bucureştilor, f.a. [1935]. Texte selectate şi grupate de Nicolae Lascu.

[10] Dame Frederic, Bucureştiul în 1906, Piteşti Paralela 45, 2007, Cap. V Edilitatea

[11] ruptura dublă ce s-a produs o dată în timpul regimului comunist şi a doua oară în timpul regimului neo-capitalist, fenomen întâlnit în general în Europa post-socialistă. Textul de referinţă nu precizează acest lucru, însă scoate în evidenţă mutaţiile survenite la nivelul spaţiului public. Mihali Ciprian, Stafia spaţiului public, eseu în Phonebox, editor Alina Şerban, carte publicată în cadrul proiectului Ars Telefonica 2008.

About alexandru senciuc

I am an architect in the pursuit of research and innovation in collective intelligence and healthcare planning. Currently, I work as an architect at Medical Architecture and a MPhil/PhD Student at the Bartlett School of Architecture, University College London.

Discussion

Comments are closed.

Network

LinkedIn
twitter
google-scholar-logo
google-scholar-logo
academia-edu-logo
images

© alexandru senciuc

all rights reserved, unless otherwise stated.
%d bloggers like this: