Vatra Luminoasa (fragment)

Cartierul rezidential Vatra Luminoasa este situat in partea estica a Bucurestiului, pe de o parte si de alta a strazii Vatra Luminoasa, fiind delimitat la nord de Soseaua Iancului, la sud de strada Maior Coravu, la vest de Soseaua Mihai Bravu si la est de Bulevardul Pierre de Coubertin.

[…]

Caracterul Vetrei Luminoase te izbeste inca din momentul in care pasesti in el. Cartierul are o nota de intimitate, oferita in marre parte si de “strajerii comunisti” care il pazesc de ochii curiosilor, dar si de alte interventii asupra spatiului. Intimitatea rezulta si din inaltimea caselor care il alcatuiesc, din infatisarea si asezarea lor cocheta. Dupa ce treci de poarta care il delimiteaza, de zidurile de protectie ale acestei mici “cetati interbelice”, sentimentul este ca ai pasit intr-o gradina, intr-un loc in care totul este mai mic, mai linistit, mai relaxat, in care parca timpul incetineste, in care locuirea este umanizata si unde oamenii pot trai in tihna, departe de zarva si agitatia marilor bulevarde, de zgomotul masinilor, tramvaielor, de aglomeratie. Aici nu se simte apasarea interventiilor haotice, a parcelarii defectuoase, a spatiilor eronat alocate diverselor functii.

[…]

Am ales sa detaliez subzona 3 unde se dezvolta cea mai complexa si mai bine controlata relatie dintre arhitectura si concept urbanistic. Conceptul urbanistic de baza a fost elaborat de arhitectii Ion Hanciu si Nicolae Aprihaneanu in 1933, si prin el au reusit sa ofere o mare diversitate fara, insa, a pierde din unitatea ansamblului. Tipurile principale de locuinte sunt in numar de 6 care mai departe produc, in total 14 forme diferite de locuinte. In acest mod, spatiile verzi devin repere in cadrul ansamblului.

Casele sunt gandite ca niste locuinte ieftine pentru muncitori pe loturi de cca. 100-250 mp. Solutiile propuse pentru loturile, de alfel infime, sunt foarte ingenioase. De exemplu decalarea pe o jumatate de nivel a curtii din spate fata de cea din fata are ca rezultat reducerea la minim a circulatiei dintre spatiul de zi, intrare si spatiul de noapte(la nivelul superior).

In ceea ce priveste relatia cu strada, raportul intre inaltimea caselor si cea a unui om este bine controlat, dat fiind ingustimea strazilor si distanta mica dintre doua case situate de o parte si de alta(de aprox 10 m). De asemenea se realizeaza o trecere gradata de la exterior la interior printr-o serie de filtre in urmatoarea ordine: strada, gard, curte, vegetatie, usa, acces; trecere marcata atat pe orizontala, cat si pe verticala, si asta nu in mai mult de 2 m.

Un alt criteriu important al zonei il reprezinta raportul constructie- spatiu verde, in favoarea acestuia din urma care de asemenea creeaza un anumit tip de peisaj prin bogatia lui. Se poate vedea cum acesti copaci cresc, se inalta si se extind peste garduri, acopera anumite fatada si astfel reusesc sa faca o legatura mai dinamica intre curtea privata si strada, spatiu public. Totodata, acesti copaci intervin in acest ritm al frontului construit care la un moment dat poate fi destul de rigid si il fluidizeaza. Transparenta frontului, si prin asta ma refer la raportul dintre prin si gol in frontul construit, permite o vedere in profunzime si ofera impresia de control asupra spatiului. Tocmai aceasta transparenta formeaza un contrast intre caracteristicile zonelor invecinate, care nu ofera altceva decat perspective limitate.

Una din dotarile principale a ansamblului este parcul, element de coagulare a unui spirit de comunitate.

2009. Unii sunt de parere ca Vatra Luminoasa este pe cale sa-si piarda definitiv farmecul cu care a fost inzestrat de catre “creatorii” sai. Acestia afirma ca unitatea mai exista inca, desi o buna parte dintre noii proprietari au efectuat schimbari dramatice, uneori chiar “mutilari” ale fronturilor. Interventiile constau in folosirea unor palete coloristice nepotrivite pentru asemenea edificii, adaugarea de garaje, de noi corpuri, de garduri, de cornise.

Nu cred ca aceasta afirmatie este adevarata. Consider ca tocmai aceasta adaptare singulara a locuintelor in cadrul ansamblului, conform nevoilor proprietarului reprezinta succesul(unui proiect de calitate). Aceasta adaptare reprezinta de fapt insusirea casei de catre locuitorul ei, in momentul in care aceasta devine “acasa”. Monumentele de arhitectura in ceea ce priveste locuirea exista doar in poze, si mai sunt locuite doar foarte rar in realitate (ex: vila Savoye). Acest fenomen cred ca ar trebui privit asa cum privim garile secolului XIX, care astazi sunt unele dintre cele mai utilizate edificii, in ciuda caracterului de monument, a longevitatii si a modificarilor suferite in timp. Dar aici nu este vorba doar despre adaptarea la un anumit tip de locuinta ci, mai mult decat atat, despre un spirit de comunitate, la vecintate. Este vorba despre un anumit tip de locuire care presupune o legatura stransa intre membrii comunitatii. Semnele acestei legaturi se pot observa prin urmatoarele criterii: linistea care domina ansamblul(in contrast cu orasul din exterior), curatenia strazilor si a spatiilor verzi(din nou in contrast cu restul orasului). Am ales sa petrec o dupa-amiaza de duminica in interiorul acestui spatiu si am descoperit urmatoarele lucruri: miros de carne la gratar, zumzete de sueta venind dinspre curtile din spate, copii care se joaca in parc, bunici care ii privesc de pe banca, o liniste generala pe strazi, caini care latra din curti; pe scurt, o atmosfera linistita dar destul de animata.