Capitoline Square (fragment)

In studiul meu am ales doi autori si anume Edmund Bacon si Pierre Lavedan. Din punct de vedere al criteriilor de analiza ale acestor doi autori exista am sintetizat 3 mari criterii: cladirile, statuia si amenajarea terenului.

Proiectul Pietei Capitoliului face parte dintr-un program elaborat de papa Paul al III-lea in cinstea vizitei la Roma a regelui Carol Qvintul. Initial in piata se aflau doua din cele 3 edificii si anume Palatul Senatorilor si Palatul Conservatorilor. Inspre partea din stanga piata era delimitata de antica biserica Santa Maria in Aracoeli. Acest spatiu al pietei era oarecum izolat in oras, el nefiind un spatiu organizat cu accese marginale. Prima interventie majora efectuata de catre Michelangelo asupra pietei a fost amplasarea statuii lui Marcus Aurelius pe axul Palatului Senatorilor, operatie confirmata si comentata de ambii autori ca fiind actiunea generatoare a pietei. Alegerea de a mai ridica o a treia constructie nu este una intamplatoare, dupa cum zice Lavedan. Autorul considera ca Michelangelo a intentionat sa pastreze structura palatelor medievale si de asemenea sa obtina un efect de simetrie pentru a da ordine pietei. Astfel cu ajutorul axului de simetrie creat intre Palatul Senatorilor si statuia lui Marcus Aurelius, Michelangelo propune construirea unei a treia cladiri simetrice cu Palatul Conservatorilor, in partea stanga a pietei, adosata bisericii Santa Maria in Aracoeli. Spatiul definit de cele trei corpuri este un trapez datorita unghiului usor ascutit dintre Palatul Conservatorilor si Palatul Senatorilor. Forma aceasta triunghiulara nu este o inovatie in  arhitectura avantajele ei fiind analizate inca din perioada medievala si puse in practica anterior chiar in unele piete renascentiste (Pienza). Aceasta interventie schimba cu totul scara pietei, dupa cum zice Bacon. Suprafata pietei este una mica: 75 m adancime, 50 m latimea medie, 2500 mp, una din cele mai mici piete ale Renasterii.[…]