Arhitectul intre inginer/artist si ganditor (fragment)

[…]

Consider ca arhitectul nu poate fi doar un inginer ci mai degraba o entitate echilibrata intre inginer si artist. Creatia lui este una care este bazata pe un echilibru intre idee si tehnica.

Astfel, arhitectul incepe un proiect de la nimic. Procesul de creatie in sensul artistic al cuvantului incepe de la nimic, de la nimicul primordial. Dar totodata, aceasta etapa este cea care va caracteriza opera in pasii urmatori si totodata cea care ii va conferi unicitatea sa. O femeie nu este frumoasa doar datorita simplului fapt ca fizicul ei corespunde unor canoane prestabilite. Ea este frumoasa datorita faptului ca in spatele acestei perdele fizice exista un spirit.Odata ideea bine stabilita, incepe cea de a doua etapa si anume cea in care arhitectul foloseste totul, totul fiind totalitatea sistemelor logice, tehnicilor, legilor, etc. deprinse de-a lungul timpului. Tot acest proces poate fi tradus ceva mai usor prin perceperea arhitectului ca un transmitator de mesaj. Prin opera sa arhitectul doreste sa transmita un mesaj dar pentru a putea reusi are nevoie de limbaj, de cod. In acest caz, limbajul sau este cladirea, constructia, in sensul larg al cuvantului. Totdata, el este obligat sa respecte anumite cerinte de oridin social, tehnic, economic etc. Arhitectura influenteaza in mod direct comportamentul uman. O arhitectura de proasta calitate influenteaza in mod negativ o societate, si in loc de incantare si fericire in general, ea poate creea o depresie generala, o dezbinare a legaturii dintre om si loc.

[…]